Profitul țintă este suma așteptată a profitului pe care managerii unei companii se așteaptă să îl atingă până la sfârșitul unei perioade contabile desemnate. Profitul țintă este obținut în mod obișnuit din procesul de bugetare și este comparat cu rezultatul real din contul de profit și pierdere. Aceasta are ca rezultat o diferență raportată între cifrele de profit reale și cele vizate, pentru care personalul contabil poate oferi o explicație detaliată. Cu toate acestea, bugetele sunt notoriu inexacte și devin mai inexacte cu atât mai mult într-un an bugetar pe care îl mergeți. Astfel, o derivare secundară a profitului țintă care tinde să fie mai precisă provine dintr-o prognoză continuă, în care informațiile țintă sunt actualizate în mod regulat, pe baza așteptărilor pe termen scurt ale unei companii pentru următoarele câteva luni.Acest lucru tinde să conducă la diferențe relativ mici între ținta și profitul real.
O altă alternativă este bazată pe formulă. Această abordare, cunoscută sub numele de analiză cost-volum-profit (sau analiză CVP), se bazează pe următorul calcul:
Înmulțiți numărul preconizat de unități care vor fi vândute cu marja de contribuție așteptată pentru a ajunge la marja de contribuție totală pentru perioada respectivă.
Scădeți suma totală a costului fix preconizat pentru perioada respectivă.
Rezultatul este profitul țintă.
O mulțime de modelare se poate face folosind acest calcul simplu. De exemplu, poate fi modificat pentru următoarele variabile:
Ajustați marja de contribuție pe unitate și unități vândute pe baza unei promoții de vânzări așteptate.
Modificați costul fix total și marja de contribuție pe unitate pentru efectele externalizării producției.
Modificați marja de contribuție pentru efectele schimbării la un sistem de producție just-in-time.
Conceptul de profit țintă este extrem de util pentru planificarea fluxului de numerar (odată modificat pentru a aproxima fluxul de numerar), precum și pentru planificarea bonusurilor bazate pe rezultate și pentru dezvăluirea rezultatelor așteptate investitorilor și creditorilor. Dacă există în permanență o mare diferență nefavorabilă între ținta și profitul real, poate fi necesar să se examineze sistemul utilizat pentru a obține profitul țintă și să se obțină o metodologie de bugetare mai conservatoare. Cea mai gravă situație este când profiturile țintă excesiv de optimiste sunt comunicate continuu comunității de investiții, care în cele din urmă își pierde încrederea în capacitatea conducerii de a-și îndeplini propriile proiecții.
