O filială deținută integral este o entitate al cărei stoc este deținut în totalitate de o altă entitate. Entitatea deținătoare se numește părinte. O filială poate deveni integral deținută ca urmare a unei achiziții sau pentru că societatea-mamă a divizat anumite active și pasive într-o entitate separată. Există o serie de motive pentru care o companie-mamă ar dori să aibă o filială deținută integral, inclusiv următoarele:
Să mențină contracte valoroase cu clienții care altfel s-ar rezilia în cazul în care filiala ar fi lichidată.
Pentru a gestiona operațiunile într-o țară străină.
Pentru a separa un anumit profil de risc de activele entității-mamă.
Să recunoască sau să descarce venitul impozabil, în funcție de ratele de impozitare în care se află filiala.
Pentru a separa operațiunile filialei de cele ale restului companiei.
O entitate mamă poate avea un număr mare de filiale deținute integral, în funcție de măsura în care își gestionează operațiunile pe baza factorilor anteriori.
Atunci când o filială nu este deținută în totalitate, părțile terțe au, de asemenea, o participație în filială. Această situație poate apărea atunci când entitatea deținătoare nu a putut cumpăra toate acțiunile existente în filială sau când entitatea deținătoare alege să limiteze suma totală a investiției sale în filială.
