Amortizarea compusă este aplicarea unei singure rate de amortizare liniară și a duratei de viață medii utile la calculul amortizării pentru un grup de active fixe disparate. Metoda este utilizată pentru a calcula amortizarea pentru o întreagă clasă de active, cum ar fi echipamente de birou sau echipamente de producție. Amortizarea compusă poate fi utilizată și atunci când există un număr de active care cuprind un singur activ mai mare; de exemplu, acoperișul, unitatea de aer condiționat și cadrul unei clădiri pot avea toate durate de viață diferite, dar pot fi agregate pentru amortizare prin metoda compozit. O altă situație în care se poate utiliza amortizarea compusă este pentru amortizarea tuturor activelor dintr-o întreagă facilitate.
Pașii de amortizare pentru această abordare sunt:
Adunați costul total amortizabil al tuturor activelor din grup.
Alocați o singură viață utilă grupului de active.
Împărțiți cifra de viață utilă la costul total amortizabil pentru a ajunge la deprecierea totală pe an în conformitate cu metoda liniară.
Înregistrați amortizarea pentru întregul grup de active.
Pe scurt, amortizarea compusă implică utilizarea unei medii ponderate a ratelor de amortizare pentru toate activele imobilizate dintr-un grup.
Dacă un activ care este contabilizat în cadrul acestui sistem este vândut, înregistrarea contabilă aferentă este un debit în numerar pentru suma primită și un credit în contul activului fix pentru costul istoric al activului. Dacă există o diferență între cele două, înregistrați-o în contul de amortizare acumulat. Acest tratament contabil înseamnă că nu se recunoaște niciun câștig sau pierdere în momentul vânzării sau cedării activelor.
Având în vedere ușurința cu care software-ul de contabilitate a mijloacelor fixe poate urmări deprecierea activelor individuale, nu este cu adevărat necesar să se utilizeze amortizarea compusă, ceea ce ar putea explica utilizarea sa rară. Este posibil ca sistemul să aibă o aplicabilitate mai mare atunci când era necesară păstrarea manuală a înregistrărilor pentru mijloacele fixe. Chiar și atunci, utilizarea unei limite mari de capitalizare ar împiedica recunoașterea numeroaselor active ca active fixe, reducând astfel cantitatea de muncă contabilă manuală.
O posibilă utilizare pentru amortizarea compusă este atunci când un dobânditor procesează înregistrările de imobilizări pentru o entitate dobândită și dorește să creeze un calcul al deprecierii pentru un număr mare de active cu un efort minim.
Metoda poate avea ca rezultat recunoașterea unei sume de amortizare care diferă semnificativ de suma care ar fi recunoscută dacă amortizarea ar fi calculată separat pentru fiecare activ individual. Această disparitate poate apărea atunci când viața utilă a activelor dintr-un grup este substanțial diferită una de cealaltă.
