Procedurile analitice sunt un tip de dovezi utilizate în timpul unui audit. Aceste proceduri pot indica posibile probleme cu înregistrările financiare ale unui client, care pot fi apoi investigate mai amănunțit. Procedurile analitice implică comparații ale diferitelor seturi de informații financiare și operaționale, pentru a vedea dacă relațiile istorice continuă înainte în perioada examinată. În majoritatea cazurilor, aceste relații ar trebui să rămână consecvente în timp. În caz contrar, poate implica faptul că înregistrările financiare ale clientului sunt incorecte, posibil din cauza erorilor sau a activității de raportare frauduloase.
Exemple de proceduri analitice sunt următoarele:
Comparați valoarea restantă a vânzărilor zilnice cu suma din anii anteriori. Această relație între creanțe și vânzări ar trebui să rămână aproximativ aceeași în timp, cu excepția cazului în care au existat modificări în baza de clienți, politica de credit a organizației sau practicile sale de colectare. Aceasta este o formă de analiză a raportului.
Examinați raportul actual pe mai multe perioade de raportare. Această comparație a activelor curente cu datoriile curente ar trebui să fie aproximativ aceeași în timp, cu excepția cazului în care entitatea și-a modificat politicile legate de creanțe, inventar sau conturi de plătit. Aceasta este o formă de analiză a raportului.
Comparați soldurile finale din contul de cheltuieli de compensare pentru câțiva ani. Această sumă ar trebui să crească oarecum odată cu inflația. Creșteri neobișnuite pot indica faptul că se fac plăți frauduloase către angajații falși prin sistemul de salarizare. Aceasta este o formă de analiză a tendințelor.
Examinați o linie de tendință a cheltuielilor datoriei neperformante. Această sumă ar trebui să varieze în raport cu vânzările. În caz contrar, este posibil ca conducerea să nu recunoască corect datoriile neperformante în timp util. Aceasta este o formă de analiză a tendințelor.
Înmulțiți numărul de angajați cu salariul mediu pentru a estima compensația anuală totală, apoi comparați rezultatul cu cheltuielile reale reale de compensare pentru perioada respectivă. Clientul trebuie să explice orice diferență semnificativă față de această sumă, cum ar fi plățile bonusului sau concediul angajaților fără plată. Aceasta este o formă de testare a rezonabilității.
Atunci când rezultatele acestor proceduri sunt semnificativ diferite de așteptări, auditorul ar trebui să le discute cu conducerea. Este necesară o anumită scepticism atunci când se poartă această discuție, deoarece conducerea poate să nu dorească să petreacă timpul pentru a explora o explicație detaliată sau poate ascunde un comportament fraudulos. Răspunsurile managementului ar trebui să fie documentate și ar putea fi valoroase ca linie de bază atunci când se efectuează aceeași analiză în anul următor.
Auditorii sunt obligați să se angajeze în proceduri analitice ca parte a unui angajament de audit.
