O varianță nefavorabilă este întâlnită atunci când o organizație își compară rezultatele efective cu un buget sau standard. Variația se poate aplica fie veniturilor, fie cheltuielilor și este definită ca:
Varianta nefavorabilă a veniturilor . Când suma veniturilor efective este mai mică decât suma standard sau bugetată. Astfel, veniturile efective de 400.000 USD față de un buget de 450.000 USD sunt egale cu o variație nefavorabilă a veniturilor de 50.000 USD.
Varianta nefavorabilă a cheltuielilor . Când suma cheltuielilor efective este mai mare decât suma standard sau bugetată. Astfel, cheltuielile efective de 250.000 USD față de un buget de 200.000 USD sunt egale cu o diferență nefavorabilă a cheltuielilor de 50.000 USD.
În general, intenția unei varianțe nefavorabile este de a evidenția o problemă potențială care poate avea un impact negativ asupra profiturilor, care este apoi corectată. În realitate, conceptul nu funcționează atât de bine. Problema este că există doar o varianță nefavorabilă în raport cu o sumă standard sau bugetată și că suma de referință poate fi imposibilă sau cel puțin foarte dificil de atins. De exemplu:
Variația prețului de cumpărare . Personalul care achiziționează stabilește un preț standard de achiziție pentru un widget de 2,00 USD pe unitate, pe care îl poate atinge numai dacă compania cumpără în volume de 10.000 de unități. O inițiativă separată de reducere a nivelurilor de inventar necesită achiziții în cantități de 1.000 de unități. La un nivel mai scăzut al volumului, compania poate cumpăra widgeturi doar la 3,00 USD pe unitate. Astfel, o variație nefavorabilă a prețului de cumpărare de 1,00 USD pe unitate nu poate fi corectată atâta timp cât inițiativa de reducere a stocului este continuată.
Varianța eficienței muncii . O companie care operează cu perioade lungi de producție stabilește un cost scăzut al forței de muncă pe unitate produsă. La jumătatea anului, acesta trece la un sistem de fabricație bazat pe tragere, în care unitățile sunt produse numai dacă există o comandă de la client. În total, compania se confruntă cu o scădere masivă a costurilor, chiar dacă există o variație nefavorabilă a eficienței forței de muncă cauzată de angajații care lucrează la mai puține unități.
Astfel, este necesar să se revizuiască motivele care stau la baza unei varianțe nefavorabile înainte de a concluziona că există de fapt o problemă. De obicei, cel mai bun indicator al unei varianțe nefavorabile care necesită remedierea este atunci când linia de bază este performanța istorică, mai degrabă decât un standard arbitrar.
Conceptul de varianță nefavorabilă este utilizat în raportarea excepțiilor, unde managerii doresc să vadă doar acele varianțe nefavorabile care depășesc o anumită sumă minimă (cum ar fi, de exemplu, cel puțin 10% din valoarea inițială și mai mare de 25.000 USD). Dacă o varianță nefavorabilă depășește minimul, atunci aceasta este raportată managerilor, care apoi iau măsuri pentru a corecta oricare ar fi problema de bază.
Conceptul de varianță nefavorabil este util în special în acele organizații care aderă rigid la un buget. La aceste companii, un analist financiar raportează variații care sunt nefavorabile în raport cu bugetul. Managerii sunt apoi responsabili pentru readucerea varianței în conformitate cu bugetul.
În schimb, dacă respectarea așteptărilor bugetate nu este pusă în aplicare în mod riguros de către conducere, atunci raportarea unei varianțe nefavorabile nu poate declanșa deloc nicio acțiune. Acest lucru este probabil mai ales atunci când bugetul este utilizat doar ca orientare generală.
