Riscul de respingere incorectă apare atunci când un eșantion indică existența unui risc de denaturare semnificativă atunci când acest lucru nu este de fapt cazul. Un auditor care se confruntă cu această problemă va extinde dimensiunea eșantionului sau se va angaja în alte teste, deși acest lucru reduce eficiența activității de audit. Acest risc este o preocupare specială atunci când costul sau dificultatea obținerii unor probe de audit suplimentare sunt ridicate.
