O datorie în afara bilanțului este o obligație a unei întreprinderi pentru care nu există nicio cerință contabilă pentru a o raporta în cadrul situațiilor financiare. Aceste datorii nu sunt de obicei obligații ferme, dar ar putea necesita decontarea de către entitatea raportoare la o dată viitoare. Exemple ale acestor datorii sunt garanțiile și procesele care nu au fost încă soluționate. Deși aceste datorii pot să nu fie raportate în bilanț, ele pot fi totuși descrise în prezentările care însoțesc un set complet de situații financiare.
Companiile structurează uneori pasivele pentru a le împiedica să fie raportate în bilanțurile lor. Procedând astfel, ei pot raporta o structură financiară care pare să fie mai sănătoasă din punct de vedere financiar și mai lichidă decât este în realitate cazul.
