Contabilitatea fiscală se referă la regulile utilizate pentru a genera active și pasive fiscale în evidența contabilă a unei companii sau persoane fizice. Contabilitatea fiscală este derivată din Codul veniturilor interne (IRC), mai degrabă decât dintr-unul din cadrele contabile, cum ar fi GAAP sau IFRS. Contabilitatea fiscală poate avea ca rezultat generarea unei cifre a venitului impozabil care variază de la cifra veniturilor raportată în declarația de profit și pierdere a unei entități. Motivul diferenței este că normele fiscale pot accelera sau întârzia recunoașterea anumitor cheltuieli care ar fi recunoscute în mod normal într-o perioadă de raportare. Aceste diferențe sunt temporare, deoarece activele vor fi în cele din urmă recuperate și pasivele decontate, moment în care diferențele vor fi încetate.
O diferență care are ca rezultat o sumă impozabilă într-o perioadă ulterioară se numește diferență temporară impozabilă, în timp ce o diferență care duce la o sumă deductibilă într-o perioadă ulterioară se numește diferență temporară deductibilă. Exemple de diferențe temporare sunt:
- Venituri sau câștiguri care sunt impozabile înainte sau după ce sunt recunoscute în situațiile financiare. De exemplu, o alocație pentru conturi îndoielnice poate să nu fie deductibilă imediat din impozite, ci trebuie amânată până când creanțele specifice sunt declarate datorii restante.
- Cheltuielile sau pierderile care sunt deductibile fiscal înainte sau după ce sunt recunoscute în situațiile financiare. De exemplu, unele active fixe sunt deductibile din impozit simultan, dar pot fi recunoscute numai prin amortizarea pe termen lung în situațiile financiare.
- Activele a căror bază fiscală este redusă cu credite fiscale pentru investiții.
Contabilitatea fiscală esențială este derivată din necesitatea recunoașterii a două elemente, care sunt:
- Anul curent . Recunoașterea unei datorii fiscale sau a unui activ fiscal, pe baza valorii estimate a impozitelor pe venit plătibile sau rambursabile pentru anul în curs.
- Anii viitori . Recunoașterea unei datorii fiscale amânate sau a unei active fiscale, pe baza efectelor estimate în anii următori de reportări și diferențe temporare.
Pe baza punctelor precedente, contabilitatea generală a impozitelor pe venit este:
- Creați o datorie fiscală pentru impozitele estimate de plătit și / sau creați un activ fiscal pentru rambursările fiscale, care se referă la anii curenți sau anteriori.
- Creați o datorie privind impozitul amânat pentru impozitele viitoare estimate de plătit și / sau creați o creanță privind impozitul amânat pentru rambursările fiscale viitoare estimate, care poate fi atribuită diferențelor temporare și reportărilor.
- Calculați cheltuielile totale cu impozitul pe profit în perioada respectivă.
