Acoperirea în valută străină implică achiziționarea de instrumente de acoperire pentru a compensa riscul reprezentat de anumite poziții valutare. Acoperirea se realizează prin achiziționarea unei expuneri valutare compensabile. De exemplu, dacă o companie are obligația de a livra 1 milion de euro în șase luni, poate acoperi acest risc prin încheierea unui contract de cumpărare de 1 milion de euro la aceeași dată, astfel încât să poată cumpăra și vinde în aceeași monedă pe aceeași dată. Iată câteva moduri de a vă angaja în acoperirea valutei străine:
- Împrumut în valută . Atunci când o companie riscă să înregistreze o pierdere din conversia activelor și pasivelor în moneda sa de origine, poate acoperi riscul prin obținerea unui împrumut în moneda funcțională în care sunt înregistrate activele și pasivele. Efectul acestei acoperiri este de a neutraliza orice pierdere din conversia activelor nete ale filialei, cu un câștig din conversia împrumutului sau invers.
- Contract forward . Un contract forward este un acord în temeiul căruia o companie este de acord să cumpere o anumită sumă de valută la o anumită dată viitoare și la un curs de schimb prestabilit. Prin încheierea unui contract forward, o companie se poate asigura că o datorie viitoare definită poate fi decontată la un anumit curs de schimb.
- Contract futures . Un contract futures este similar ca concept cu un contract forward, prin aceea că o afacere poate încheia un contract pentru a cumpăra sau vinde valută la un anumit preț la o dată viitoare. Diferența este că contractele futures sunt tranzacționate pe o bursă, deci aceste contracte sunt pentru sume și durate standard.
- Opțiune valutară . O opțiune îi conferă proprietarului dreptul, dar nu și obligația, de a cumpăra sau vinde un activ la un anumit preț (cunoscut sub numele de preț de grevă), fie la o dată anterioară, fie înainte de aceasta.
- Opțiune cilindru . Două opțiuni pot fi combinate pentru a crea o opțiune cilindru. O opțiune are un preț peste prețul curent spot al monedei țintă, în timp ce cealaltă opțiune este sub prețul spot. Câștigul din exercitarea unei opțiuni este utilizat pentru a compensa parțial costul celeilalte opțiuni, reducând astfel costul global al acoperirii.
Ar trebui să se decidă ce proporție a expunerii la risc la acoperire, cum ar fi 100% din expunerea înregistrată sau 50% din expunerea prognozată. Această scădere treptată a raportului de acoperire de referință pentru perioadele prognozate este justificabilă pe ipoteza că nivelul de precizie a prognozei scade în timp, deci cel puțin acoperirea față de cantitatea minimă de expunere care este posibil să apară. O prognoză valutară cu încredere ridicată, cu o volatilitate scăzută, ar trebui să fie potrivită cu un raport de acoperire de referință mai mare, în timp ce o prognoză discutabilă ar putea justifica un raport mult mai mic.
