Activele pe termen lung sunt active care nu se așteaptă să fie consumate sau convertite în numerar în termen de un an. Exemple sunt imobilizările, imobilizările necorporale și investițiile pe termen lung. Aceste active sunt înregistrate în mod obișnuit la costurile de cumpărare, care sunt ulterior ajustate în jos prin amortizare, amortizare și cheltuieli de depreciere.
Toate activele care nu sunt clasificate drept active pe termen lung sunt clasificate ca active curente în bilanțul unei entități.
