Contabilitatea achizițiilor este practica de a revizui activele și pasivele unei afaceri achiziționate la valorile lor juste la momentul achiziției. Acest tratament este necesar în cadrul diferitelor cadre contabile, cum ar fi GAAP și IFRS. Reviziile comune ale valorilor activelor și pasivelor includ:
Înregistrarea inventarului la valoarea sa justă
Înregistrarea activelor fixe la valoarea lor justă
Înregistrarea imobilizărilor necorporale la valorile lor juste
În special, imobilizările necorporale (cum ar fi listele clienților și acordurile de neconcurență) nu au fost deloc înregistrate în registrele dobânditei, astfel încât înregistrarea lor ca active este complet nouă. Aceste modificări au un impact asupra cărților cumpărătorului, cunoscute sub denumirea de ajustări contabile de cumpărare. Ajustările sunt cauzate de valorile modificate ale activelor și pasivelor. De exemplu:
O creștere a evaluării stocului înseamnă că dobânditorul va înregistra o sumă crescută a costului bunurilor vândute atunci când inventarul este în cele din urmă vândut.
O creștere a evaluării activelor fixe necesită o valoare crescută a deprecierii în timp.
Prezența noilor active necorporale necesită recunoașterea amortizării în timp.
Având în vedere natura acestor exemple, se poate observa că ajustările contabile de cumpărare măresc frecvent suma recunoscută a cheltuielilor pentru o companie în perioadele viitoare, deși aceste cheltuieli sunt de tipul non-numerar.
În special, valoarea cheltuielilor cu amortizarea poate fi substanțială (dacă nu chiar copleșitoare), astfel încât această ajustare contabilă de cumpărare poate determina achizitorul să înregistreze pierderi substanțiale până când activele necorporale au fost amortizate în totalitate.
O afacere explică frecvent impactul ajustărilor contabile de achiziții în notele care însoțesc situațiile sale financiare, astfel încât cititorii să poată înțelege cum achizițiile au distorsionat rezultatele raportate de companie.
