Definiția cheltuielilor publicitare
Publicitatea este orice comunicare cu un public țintă care este concepută pentru a convinge publicul respectiv să ia un anumit tip de acțiune, cum ar fi cumpărarea unui produs sau serviciu. Publicitatea poate fi, de asemenea, destinată să crească gradul de conștientizare a unei industrii sau a unei mărci. Exemple de publicitate sunt panourile publicitare, anunțurile banner pe site-ul web, anunțurile radio și sponsorizările podcasturilor, precum și costurile de producție pentru oricare dintre aceste articole. Cheltuielile de publicitate reprezintă costul consumat al acestor activități.
Contabilitate pentru cheltuieli publicitare
Publicitatea este înregistrată ca un activ atunci când există o relație fiabilă și demonstrată între costurile totale și beneficiile viitoare care rezultă direct din apariția acestor costuri. De exemplu, o entitate are dovezi fiabile că, dacă trimite 100.000 de reclame prin poștă directă, va primi 2.500 de răspunsuri. Astfel, costul obținerii a 2.500 de răspunsuri este costul suportat pentru trimiterea celor 100.000 de corespondențe. Cu astfel de informații, o entitate poate utiliza informații istorice pentru a face previziuni fiabile despre relația dintre cheltuielile curente necesare pentru a obține venituri viitoare. Dacă astfel de informații istorice sunt disponibile, acumulați costuri publicitare și încărcați-le la cheltuieli atunci când recunoașteți veniturile aferente.
Dacă cheltuielile publicitare sunt pentru publicitate cu răspuns direct, înregistrați cheltuielile ca activ numai dacă situația îndeplinește ambele criterii următoare:
Scopul principal al publicității este de a genera vânzări de la clienți cărora li se poate demonstra că au răspuns în mod specific la publicitate. Trebuie să puteți documenta răspunsurile clienților, specificând numele clientului și publicitatea care a generat răspunsul (cum ar fi un formular de comandă codificat sau un card de răspuns).
Activitatea de publicitate are ca rezultat venituri viitoare probabile care depășesc costurile viitoare suportate pentru realizarea veniturilor, care pot fi dovedite cu modele istorice verificabile de rezultate pentru entitate. Dacă nu există un istoric de funcționare pentru un produs sau serviciu nou, o entitate poate utiliza drept dovadă statistici pentru alte produse și servicii pentru care statisticile pot fi foarte corelate. Statisticile din industrie nu sunt considerate dovezi suficient de obiective.
Fiecare efort publicitar semnificativ este tratat ca un fond separat de costuri, în care fiecare fond trebuie să îndeplinească criteriile precedente înainte ca acesta să poată fi înregistrat ca activ.
Într-o afacere mai mică, este important să se țină cont de principiul entității economice, în care evidențele proprietarului sunt păstrate separate de cele ale afacerii. Aceasta înseamnă că orice cheltuieli publicitare legate mai mult de proprietar decât afacerea nu trebuie înregistrate ca cheltuieli ale companiei.
