Structura optimă de capital a unei companii este amestecul de finanțare datorie și capitaluri proprii care minimizează costul mediu ponderat al capitalului, maximizând în același timp valoarea sa de piață. Finanțarea datoriei este mai puțin costisitoare decât finanțarea prin capitaluri proprii, deoarece cheltuielile cu dobânzile asociate datoriei sunt deductibile din impozit, în timp ce plățile pentru dividende nu sunt deductibile din impozite. Acest diferențial de costuri nu implică faptul că structura optimă de capital ar trebui să fie alcătuită în totalitate din datorii, întrucât o cantitate excesivă de datorie crește riscul de faliment, ceea ce reduce valoarea de piață a unei afaceri. În schimb, structura optimă implică un amestec de datorii cu costuri mai mici și o cantitate suficientă de finanțare a capitalurilor proprii cu costuri mai mari pentru a atenua riscul de a nu fi în măsură să ramburseze datoria. Poate fi dificil să găsești punctul exact de optimizare,deci managerii încearcă, de obicei, să opereze într-o gamă de valori.
Dacă o afacere are fluxuri de numerar foarte variabile, atunci este mai puțin capabilă să ramburseze orice datorie restantă. În această situație, structura optimă a capitalului va conține probabil foarte puține datorii și o cantitate mare de capitaluri proprii. În schimb, dacă o afacere are fluxuri de numerar constante și consistente, atunci poate tolera o încărcătură de datorii mult mai mare; structura de capital optimă rezultată conține un procent mult mai mare de datorii.
Structura capitalului este de obicei măsurată cu raportul datorie-capitaluri proprii. Raportul este de obicei trasat pe o linie de tendință pentru a vedea cum se schimbă în timp. De asemenea, poate fi comparat cu același raport pentru alte întreprinderi din aceeași industrie, pentru a vedea dacă managementul companiei folosește o sumă neobișnuită de datorie în structura sa de capital. Managementul poate primi, de asemenea, semnale din partea comunității de investiții cu privire la percepția structurii sale de capital pe piață; aceasta poate fi sub forma creșterii ratelor dobânzii la noile datorii atunci când investitorii consideră că structura capitalului devine prea dezechilibrată în favoarea datoriei.
