Raportul de lucru compară cheltuielile de funcționare ale unei companii cu veniturile sale. Raportul arată dacă o companie își poate recupera cel puțin cheltuielile de funcționare din vânzări. Este utilizat ca indicator general al stării de sănătate financiară a unei afaceri, deși produce o cifră imprecisă. Raportul este cel mai frecvent utilizat de terți ca parte a analizei lor asupra unei afaceri. Calculul raportului de lucru constă în împărțirea cheltuielilor totale de funcționare anuale, fără a include amortizarea, la veniturile brute anuale. Formula este:
(Cheltuieli anuale de exploatare - Cheltuieli de amortizare) ÷ Venit brut anual = Raport de lucru
Dacă raportul este mai mic de 1, implică faptul că afacerea își poate recupera cheltuielile de funcționare. Un raport mai mare de 1 indică faptul că compania nu poate fi profitabilă fără modificări semnificative ale structurii costurilor și / sau prețurilor.
Raportul de lucru nu este una dintre cele mai fiabile măsuri de performanță, din următoarele motive:
Nu include costurile de finanțare.
Se presupune că un raport de 1 este bun, atunci când, în realitate, aceasta este (în cel mai bun caz) rentabilitate zero.
Numitorul ar trebui să utilizeze veniturile nete, mai degrabă decât veniturile brute, incluzând astfel impactul randamentelor și al alocațiilor din vânzări.
Nu ia în considerare modificările proiectate ale cheltuielilor de exploatare.
Se presupune că fluxurile de numerar echivalează exact cu sumele cheltuielilor de exploatare și cu veniturile brute menționate în formulă, ceea ce poate să nu fie cazul.
Pe scurt, raportul de lucru este excesiv de imprecis și, prin urmare, nu este recomandat ca metodă de evaluare a stării financiare a unei afaceri.
