Managementul riscurilor este procesul de înțelegere a riscurilor la care este supusă o organizație și apoi de găsire a modalităților de atenuare sau de colaborare cu acestea. Un element cheie al gestionării riscurilor este identificarea tuturor riscurilor, deoarece cele care sunt complet neașteptate (cum ar fi o pandemie) sunt cele care sunt cele mai susceptibile de a provoca daune devastatoare. În consecință, un manager de risc trebuie să se uite în afara companiei pentru a identifica riscurile, cum ar fi examinarea incidentelor care au afectat alte companii din aceeași industrie sau probleme care apar în alte țări.
Există mai multe modalități de a face față riscului, inclusiv următoarele:
Modificați operațiunile pentru a evita anumite riscuri. De exemplu, lucrările de producție neobișnuit de periculoase ar putea fi externalizate către un furnizor.
Păstrați riscurile atunci când faceți acest lucru are sens pentru afaceri. De exemplu, conducerea ar putea decide că păstrarea operațiunilor într-o țară în care activele sunt supuse exproprierii este un risc acceptabil, deoarece profiturile sunt atât de mari.
Transferați riscul către o terță parte. De exemplu, o companie ar putea achiziționa asigurări, astfel încât o companie de asigurări să își asume anumite tipuri de riscuri.
Angajându-se în gestionarea riscurilor, o organizație poate reduce probabilitatea ca firma să fie supusă unor pierderi mari și neașteptate. Acest proces poate fi dus prea departe sau poate fi înșelat. De exemplu, o firmă de explorare a petrolului ar putea petrece prea mult timp reducând riscul ca angajații să se împiedice de o platformă de foraj, ignorând în același timp riscul mult mai mare de explozie a capului de sondă care ar putea provoca daune masive mediului. Sau, un manager de risc excesiv activ ar putea îngropa o companie în cadrul unui număr masiv de politici și proceduri de atenuare a riscurilor, care interferează cu capacitatea sa de a desfășura activități zilnice. În consecință, gestionarea riscurilor trebuie să fie direcționată cu precizie către obiective specifice cu pierderi ridicate, acordând în același timp o atenție mai mică problemelor cu risc redus și pierderi reduse.
