Finanţa

Metoda capitalului propriu

Prezentare generală a metodei de capital

Metoda de contabilitate a capitalului propriu este utilizată pentru a contabiliza investiția unei organizații într-o altă entitate (entitatea în care se face investiția). Această metodă este utilizată numai atunci când investitorul are o influență semnificativă asupra entității investite. Conform acestei metode, investitorul își recunoaște cota din profiturile și pierderile entității în care se investește în perioadele în care aceste profituri și pierderi se reflectă și în conturile entității în care se investește. Orice profit sau pierdere recunoscut de entitatea investitoare apare în contul de profit și pierdere. De asemenea, orice profit recunoscut crește investiția înregistrată de entitatea investitoare, în timp ce o pierdere recunoscută scade investiția.

Metoda echității este utilizată numai atunci când investitorul poate influența deciziile operaționale sau financiare ale entității în care sa investit. Dacă nu există o influență semnificativă asupra entității în care se investește, investitorul folosește în schimb metoda costurilor pentru a contabiliza investiția sa.

Aplicarea metodei de echitate

O serie de circumstanțe indică capacitatea investitorului de a exercita o influență semnificativă asupra politicilor operaționale și financiare ale unei entități investite, inclusiv următoarele:

  • Reprezentarea consiliului de administrație

  • Participarea la elaborarea politicilor

  • Tranzacții intra-entități care sunt semnificative

  • Schimb de personal de management intra-entitate

  • Dependența tehnologică

  • Proporția de proprietate de către investitor în comparație cu cea a altor investitori

În cazul în care investitorul deține 20% sau mai mult din stocul cu drept de vot al entității investite, aceasta creează o prezumție că, în absența unor dovezi contrare, investitorul are capacitatea de a exercita o influență semnificativă asupra entității în care se investește. Dimpotrivă, dacă procentul de proprietate este mai mic de 20%, există prezumția că investitorul nu are o influență semnificativă asupra entității investite, cu excepția cazului în care poate demonstra altfel o astfel de capacitate. Proprietatea substanțială sau chiar majoritară a entității în care a fost investită de către o altă parte nu împiedică neapărat investitorul să aibă, de asemenea, o influență semnificativă asupra entității în care sa participat.

Dacă un investitor deține 20% sau mai mult din acțiunile cu drept de vot ale unei entități de investiții, este posibil să nu exercite încă o influență semnificativă asupra entității în cauză (deși sunt necesare dovezi predominante contrare pentru a demonstra acest punct). Următoarea este o listă neinclusivă a indicatorilor pe care un investitor ar putea să nu îi poată exercita o influență semnificativă:

  • Opoziția investitorului față de influența investitorului, dovadă fiind procesele sau reclamațiile adresate autorităților de reglementare.

  • Investitorul semnează un acord de predare a drepturilor semnificative în calitate de acționar.

  • Un alt grup de acționari are proprietate majoritară și îl operează fără a ține cont de opiniile investitorului.

  • Investitorul nu este în măsură să obțină suficiente informații pentru a aplica metoda echității.

  • Investitorul nu este în măsură să obțină reprezentare în consiliul de administrație al entității investite.

Metoda de echitate Contabilitate

În conformitate cu metoda de echivalare, investitorul începe ca o linie de bază cu costul investiției sale inițiale în entitatea investită și apoi, în perioadele următoare, își recunoaște cota din profiturile sau pierderile entității investite, atât ca ajustări la investiția inițială, așa cum se menționează în bilanț, precum și în contul de profit și pierdere al investitorului.

Cota din profiturile entității investite pe care investitorul le recunoaște este calculată pe baza procentului de proprietate al investitorului din acțiunile comune ale entității investite. Atunci când își calculează cota din profiturile entității investite, investitorul trebuie să elimine, de asemenea, profiturile și pierderile între entități. Mai mult, în cazul în care entitatea investită emite dividende către investitor, investitorul ar trebui să deducă valoarea acestor dividende din valoarea contabilă a investiției sale în entitatea în care a fost investită.

Dacă entitatea investită înregistrează ajustări în alte elemente ale rezultatului global, atunci investitorul ar trebui să înregistreze cota sa din aceste ajustări ca modificări în contul de investiții, cu ajustările corespunzătoare în capitalurile proprii. Ajustările potențiale ale unei entități de investiții la alte rezultate globale includ următoarele elemente:

  • Câștiguri și pierderi nerealizate la valorile mobiliare disponibile pentru vânzare

  • Posturi în valută

  • Câștiguri și pierderi, costuri de servicii anterioare sau credite și active sau obligații de tranziție legate de pensii și alte beneficii post-pensionare

În cazul în care entitatea investită nu transmite în timp util rezultatele sale financiare investitorului, atunci investitorul își poate calcula cota din veniturile entității investite din cele mai recente informații financiare pe care le obține. Dacă există un decalaj în primirea acestor informații, atunci investitorul ar trebui să utilizeze același decalaj în raportarea rezultatelor participanților în viitor, pentru a fi consecvent.

Exemplu de metodă de echitate

ABC International dobândește o participație de 30% în Blue Widgets Corporation. În cea mai recentă perioadă de raportare, Blue Widgets recunoaște 1.000.000 USD venituri nete. Conform cerințelor metodei de echitate, ABC înregistrează 300.000 USD din această valoare a venitului net ca profit pe investiția sa (așa cum este raportat în contul de profit și pierdere ABC), ceea ce crește, de asemenea, valoarea investiției sale (așa cum este raportat în bilanțul ABC).

$config[zx-auto] not found$config[zx-overlay] not found