Un contract oneros este un contract în care costul agregat necesar pentru îndeplinirea acordului este mai mare decât beneficiul economic care trebuie obținut din acesta. Un astfel de contract poate reprezenta o povară financiară majoră pentru o organizație. Atunci când este identificat un contract oneros, o organizație ar trebui să recunoască obligația netă asociată acestuia ca o datorie acumulată și cheltuieli compensatorii în situațiile financiare. Acest lucru trebuie făcut imediat ce se anticipează pierderea.
Un contract oneros poate apărea în legătură cu vânzarea mărfurilor, atunci când prețul pieței scade sub costul necesar pentru obținerea, extragerea sau producerea unei mărfuri. Un alt exemplu de contract oneros este atunci când un locatar este încă obligat să efectueze plăți în condițiile unui contract de leasing operațional, dar nu mai folosește activul. Suma plăților de leasing rămase, minus orice venituri compensatorii din subînchiriere, este considerată suma obligației care trebuie recunoscută ca o pierdere.
