Cheltuielile de acumulare reprezintă recunoașterea continuă și programată a unei cheltuieli legate de o datorie pe termen lung. Suma percepută cheltuielilor reprezintă modificarea fluxurilor de numerar actualizate rămase ale pasivului. Conceptul este cel mai frecvent aplicat obligațiilor de retragere a activelor, care de obicei se extind pe mai mulți ani în viitor, și astfel sunt măsurate utilizând o analiză a fluxurilor de numerar actualizate.
