Contabilitatea funcțională este un format de raportare pentru rezultatele financiare care grupează rezultatele pe baza funcțiilor îndeplinite. Această abordare este cel mai frecvent utilizată pentru a grupa cheltuielile pe departamente și este utilizată în mod obișnuit în organizații mai mari. De exemplu, cheltuielile unei companii pot fi grupate în contul de profit și pierdere după cum urmează:
Departamentul de contabilitate și finanțe
Departamentul de Inginerie
Departamentul de management al materialelor
Departament de productie
Departamentul de vanzari
Cheltuielile sunt grupate în acest mod pentru a urmări și evalua performanța departamentelor individuale. Astfel, contabilitatea funcțională este o formă de contabilitate a responsabilității, deoarece managerul unui departament este responsabil pentru cheltuielile percepute departamentului său.
Pentru raportarea cheltuielilor pe funcții, este necesară restructurarea planului de conturi al unei afaceri. De exemplu, un plan normal de conturi poate avea un singur cont de cheltuieli cu chiria, cu un singur cod de cont atribuit. Într-un mediu contabil funcțional, trebuie să existe o desemnare separată a cheltuielilor cu chiria pentru fiecare departament, astfel încât chiria să poată fi alocată fiecărui departament. Urmează un exemplu.
Cheltuieli de închiriere - Contabilitate (# 7600-100)
Cheltuieli de închiriere - Inginerie (# 7600-200)
Cheltuieli de închiriere - Managementul materialelor (# 7600-300)
Cheltuieli de închiriere - Producție (# 7600-400)
Cheltuieli de închiriere - Vânzări (# 7600-500)
Software-ul de scriere a rapoartelor din sistemul contabil acumulează apoi toate cheltuielile pe baza codurilor departamentelor din planul de conturi și îl folosește pentru a asambla o declarație de venit care se bazează pe activități funcționale.
