Eșantionarea nestatistică este alegerea unui grup de test care se bazează pe judecata examinatorului, mai degrabă decât pe o metodă statistică formală. De exemplu, un examinator ar putea folosi propria sa judecată pentru a determina una sau mai multe dintre următoarele:
Mărimea eșantionului
Elementele selectate pentru grupul de testare
Cum sunt evaluate rezultatele
Pentru a reduce cantitatea de variabilitate într-o dimensiune a eșantionului determinată nestatistic, un examinator se referă de obicei la un tabel care stabilește dimensiunile aproximative care trebuie utilizate. De exemplu, o situație cu risc scăzut poate solicita selectarea a 25 de înregistrări, în timp ce o situație cu risc ridicat ar putea impune selectarea a 100 de înregistrări.
Atunci când se utilizează o abordare nestatistică pentru a selecta elementele pentru un grup de testare, examinatorul nu ar trebui să introducă prea multă părtinire în selecții. De exemplu, nu vă bazați prea mult pe facturile furnizorului, în cazul în care suma facturii depășește 10.000 USD, iar numele furnizorului începe cu un „P”. În schimb, selecția ar trebui să se apropie cât mai mult posibil de a reprezenta întreaga populație de înregistrări.
Poate avea sens să se utilizeze eșantionări nestatistice atunci când dimensiunea populației este foarte mică. În acest caz, nu este eficient să cheltuiți timpul suplimentar pentru a crea un eșantion statistic. Această abordare este utilă și în domenii în care înregistrările specifice conțin informații sensibile și, prin urmare, trebuie examinate. De exemplu, un examinator ar putea dori să selecteze facturile unor firme de avocatură specifice, deoarece aceste firme se ocupă de obligații de mediu, care pot implica datorii substanțiale.
