Când se confruntă cu o dilemă morală, se poate baza pe una dintre teoriile referitoare la etică. Una dintre acestea este stadiile teoriei dezvoltării morale, care a fost concepută de Lawrence Kohlberg începând cu 1958 și extinsă pentru mulți ani după aceea, bazându-se pe modul în care oamenii tind să-și justifice acțiunile atunci când se confruntă cu dileme morale. Teza sa de bază a fost că oamenii trec prin șase etape de dezvoltare în raționamentul lor moral, fiecare etapă succesivă fiind mai utilizabilă pentru a răspunde la dileme morale. În toate etapele, baza primară pentru o etapă de dezvoltare este justiția. O persoană avansează prin diferitele etape pe baza pregătirii și experiențelor sale de viață.
Kohlberg a conceput șase etape ale dezvoltării morale, care sunt grupate în trei niveluri ale moralei. Aceste niveluri sunt morale pre-convenționale, convenționale și post-convenționale. El a susținut că comportamentul moral este mai responsabil, mai consecvent și mai previzibil pentru oamenii din nivelurile superioare de dezvoltare morală. Mai mult, odată ce o persoană atinge un stadiu superior, este destul de rar ca persoana să regreseze, deoarece fiecare etapă oferă o perspectivă mai cuprinzătoare și diferențiată decât predecesorii săi.
Nivel preconvențional
Nivelul preconvențional al dezvoltării morale se găsește mai ales la copii. Aici, judecata unei acțiuni morale se bazează în primul rând pe consecințele directe care vor fi vizitate asupra individului - cu alte cuvinte, deciziile se bazează exclusiv pe impactul asupra persoanei care ia decizia. Prima etapă a dezvoltării morale este ascultarea și pedeapsa, deoarece accentul este pus pe consecințele directe ale unei acțiuni care trebuie întreprinse. Astfel, o acțiune este considerată greșită din punct de vedere moral atunci când persoana este pedepsită pentru că a făcut-o. De exemplu, un copil învață că nu ar trebui să bea alcool, deoarece este întemeiat pentru a face acest lucru. Când pedeapsa asociată cu o acțiune este mai severă decât de obicei, acțiunea care a declanșat pedeapsa este considerată a fi neobișnuit de rea.Această linie de raționament ar împiedica un copil să se angajeze în orice activitate care a avut consecințe negative directe pentru el în trecut.
A doua etapă a dezvoltării morale este determinată de interesul propriu, în care deciziile se bazează pe orice persoană consideră că este în interesul său, deși fără a lua în considerare impactul asupra reputației cuiva sau a relațiilor cu ceilalți. În acest moment, o persoană este aproape în întregime egocentrică în luarea deciziilor, unde preocuparea pentru ceilalți nu este o considerație, cu excepția cazului în care acest lucru va declanșa o acțiune care o ajută. De exemplu, un adolescent fură banii de la prânz de la un alt elev la școală. Procedând astfel, se mărește soldul său de numerar, dar în detrimentul copilului care nu mai poate mânca prânzul.
Atunci când un adult nu a trecut dincolo de nivelul preconvențional de dezvoltare morală, regulile la locul de muncă trebuie să fie clar menționate și aplicate rigid pentru a se asigura conformitatea acestora. De asemenea, nivelul ridicat de autocentrare în această etapă face ca un adult să fie destul de inadecvat pentru o funcție de conducere.
Nivel convențional
Nivelul convențional de dezvoltare morală poate fi găsit atât la copii, cât și la adulți. Aici, raționamentul moral include o comparație a acțiunilor întreprinse cu punctele de vedere ale societății cu privire la ceea ce este corect sau greșit, chiar și atunci când nu există consecințe asociate cu urmarea sau nerespectarea acestor puncte de vedere. Motivul principal al deciziei este dorința de a-i mulțumi pe ceilalți. A treia etapă a dezvoltării morale este condusă de acordul și conformitatea interpersonale, în care se așteaptă ca persoana să se conformeze standardelor sociale. În acest stadiu, individul încearcă să se ridice la înălțimea așteptărilor celorlalți, deoarece a aflat că a fi considerat o persoană bună îi oferă beneficii. Un rezultat logic este că persoana începe să evalueze consecințele unei acțiuni în ceea ce privește impactul asupra relațiilor sale cu ceilalți. De exemplu,o persoană s-ar putea abține să se angajeze într-o activitate ilegală, deoarece a fi prinsă ar afecta reputația familiei sale.
A patra etapă a dezvoltării morale este condusă de menținerea ordinii sociale; aceasta înseamnă că persoana este mai preocupată de respectarea legilor și convențiilor sociale, datorită importanței lor în susținerea unei societăți funcționale. În acest stadiu, preocupările persoanei se extind dincolo de cercul său imediat de prieteni și familie, pentru a cuprinde un grup mai larg de oameni. Această etapă cuprinde un concept suplimentar, care este că există datoria de a respecta legea; încălcarea legii este deci greșită din punct de vedere moral. Majoritatea adulților rămân la acest nivel.
Nivel postconvențional
Nivelul postconvențional al dezvoltării morale se concentrează pe dezvoltarea principiilor personale care pot diferi de cele ale societății. Acest punct de vedere ar permite unei persoane să nu respecte regulile care sunt în concordanță cu propriile sale principii. În acest stadiu, o persoană consideră morala convențională ca fiind utilă pentru menținerea ordinii sociale, dar care poate fi, de asemenea, modificată. A cincea etapă a dezvoltării morale este condusă de o orientare către contractul social, în care persoana înțelege că legile reflectă consensul majorității, dar că se pot formula opinii dacă o lege ar trebui modificată prin procese democratice pentru a atinge cea mai mare bun pentru cel mai mare număr de oameni.
A șasea etapă a dezvoltării morale se concentrează pe principiile etice universale. În acest stadiu, persoana se bazează pe propriul său raționament moral, care se bazează pe principii etice universale, care sunt examinate din punct de vedere al altora. Individul consideră că legile sunt valabile numai în măsura în care se bazează pe justiție; prin urmare, legile nedrepte nu trebuie respectate. Motivarea la acest nivel ar putea duce la încălcarea legii, lăsând persoana supusă unor pedepse legale care pot include închisoarea. Având în vedere riscurile personale asociate cu această etapă finală, puțini oameni își avansează raționamentul moral pentru a o cuprinde. Două exemple de persoane care au funcționat în mod obișnuit în această zonă au fost Mahatma Gandhi și Nelson Mandela.
